Expresia franceză „entre chien et loup” desemnează momentul în care ziua se îngână cu noaptea, – crepusculul (sau zorii zilei) – când lumina se luptă cu întunericul astfel încât nu poți distinge între un câine și un lup; acea atmosferă propice fantasmelor când nimic nu mai e ceea ce pare a fi. La fel ca în fotografie, o simplă schimbare de lumină poate face ca realitatea banală să se transforme în vis, sau în coșmar. E momentul în care familiarul devine nefamiliar – unheimlich – întoarcerea refulatului.
Participă: Pauline Caplet, Adelina Câmpean, Alex Conu, Jean-Michel Delage, Diana Drăgan-Chirilă, Alice Finichiu, Alek Lindus, Anne Locquen, Irina Măgurean, Bernard Naghi, Mélanie Patris, Arto Pazat, Stefano Questorio, Carlo Stella, Dan Tămaș, Carla Timoc, Patricia Todoran
Expoziția va fi deschisă în fiecare joi între 18 și 20
Asemănători, câinele și lupul sunt purtători de valori antinomice : lumină – întuneric, domestic – sălbatic, uman – animal, siguranță – pericol, etc. „Între câine și lup” reprezintă un moment sau o stare ambivalentă, un spațiu intermediar, a cărei ambiguitate este adâncită și de traducerea literală a expresiei, ce o face să-și piardă semnificația inițială. Aceasta este invitația lansată anul acesta de curatoarele Teodora Cosman și Irina Măgurean, artiștilor utilizând polaroidul.
Cu materialitatea lui inconfundabilă, polaroidul însuși este un mediu al zonelor liminare, al incertitudinii, al misterului… Amenințat acum câțiva ani cu dispariția, și salvat in extremis de un grup de entuziaști ce au reușit imposibilul (Impossible Project), polaroidul capătă astăzi pentru noi o valență poetică suplimentară – este aici ca să ne amintească de propria sa dispariție. Rezultate printr-o tehnologie depășită, desuetă, imaginile instantanee se acoperă aproape automat de o aură de mister ce conferă realității banale, cotidiene, aerul unei revelații. Fragilitatea imaginii – întărită de experimentele cu film expirat sau de transferurile emulsiei diafane – dă impresia unor imagini suspendate între apariție și dispariție. Paradox al instantaneității, imaginea se naște lent sub ochii noștri, apare ca o fantomă – între câine și lup.
Fundația Doina și Octavian Cosman 